Retard moral

[din seria "Dosariada sau micile razbunari ale alesilor nostri"]

“Lavinia Şandru a debitat o serie de minciuni şi aberaţii la adresa mea. Pentru aceste tîmpenii, o voi da în judecată pe această curvă păguboasă, solicitînd daune morale în valoare de 20 de miliarde de lei. Dar, cine vorbeşte? O infractoare neruşinată” - Vadim Tudor despre Lavinia Sandru, dupa ce aceasta a afirmat, in cadrul unei emisiuni televizate, ca liderul PRM a facut politie politica, colaborand cu fosta Securitate.

Probabil ca afirmatia vicepresedintelui PIN, Lavinia Sandru, este mult mai importanta decat invectivele cu care C.V.Tudor ne-a obisnuit deja. In orice caz, aceasta vine dupa o alta, prin care (lovitura de teatru!) aceeasi L.S. o acuza pe Mona Musca de colaborare cu decedatul organism de opresiune. Mergand pe un fir logic (cel conform caruia L.S. nu vorbeste degeaba si ofera dovezi care intr-un final isi dovedesc valabilitatea), se prea poate ca insusi “democraticul” domn Vadim sa fi participat, la randul sau, intr-o forma sau alta, la “bunul mers” al sistemului represiv inainte de ‘89.

Dincolo de fapte in sine frapeaza, insa, limbajul liderului PRM. Desi personal nu ma mai mir de mult de bogatul “continut educativ” al vocabularului acestuia, mi se pare totusi hilar faptul ca un om votat de cateva sute de mii de alegatori isi poate permite asemenea comportament public. Logic, tocmai acesta l-a propulsat in randul partidelor “de top” ale tarii, si nu platforma politica sau ideile “inovatoare”. Si tot ignoranta unui popor hranit cu vorbe mari il mentine acolo unde e. Este vorba de un popor care zeci de ani a fost obisnuit sa auda cuvinte pompoase, fraze sforaitoare, sintagme precum “cel mai (iubit)”, “mandra noastra patrie”, etc. Popor care, printr-un grav retard moral, alege in continuare in fruntea sa oamenii cu cel mai sforaitor discurs, cu cele mai pompoase afirmatii, oameni care stiu sa “vorbeasca crantz” - adica limba poporului.

“o voi da în judecată pe această curvă păguboasă”...

Cuvinte pe care eu, un tanar oarecare, ezit sa le folosesc chiar intr-o conversatie cu cei mai buni prieteni isi fac loc pe ecranele televizoarelor, ma irita si ma fac sa-mi pun o intrebare (retorica) simpla, pe care si-au pus-o destui inaintea mea: cum sa cred ca “vom trai bine”, cand alegem sa ne reprezinte oameni cu limbaj suburban, care se bazeaza pe puterea si sonoritatea unor cuvinte tari, si nu pe platforme si ideologii politice?

>I<
regards!