L-am cunoscut personal pe George Pruteanu, si ma mandresc cu asta. Ma rog, mi-a fost profesor, deci "personalul" respectiv trebuie citit cu anumite limite. Stiu ca in anul 1, la un curs despre "Galaxia Guttenberg", m-am contrazis cu don' profesor. De ce "sait" si nu "site", din moment ce avem o gramada de anglicisme preluate ca atare in lb. romana? Aceleasi nelamuriri le-am avut si pe alte teme, si, in urma unui mic "razboi" elegant, in care incerca sa ma/ne convinga de justetea transcrierii termenilor "ca in citit", am ramas cu cateva impresii despre George Pruteanu. A fost un fanatic (in sensul bun) al limbii romane. A militat pentru cultura. Intr-o era a internetului a avut curajul sa sustina ca cititul nu poate fi intrecut de nimic din ce apare pe monitoare. Si-a sustinut ideile sus si tare, in Parlament si la televiziuni. Accepta cu greu contrazicerile, daca nu erau bine intemeiate.

Acum sunt in anul 4 si urma sa ne mai tina un curs, in ultimul semestru. Inteleg ca vom fi preluati de altcineva. Dar, asa cum s-a intamplat si cu alti profesori (ex. Kuciuck), stiu deja ca inlocuitorul domnului Pruteanu nu va avea aceeasi statura.

Iar am pierdut. Si imi pare rau ca mereu intelegem valoarea unui om abia cand e prea tarziu.

Domnule George Pruteanu, Dumnezeu sa va ierte. Numai bine.

Bon. Plictisit de drumul Bucuresti - Bruxelles si retur, precum si de problemele energetice si de alta natura discutate acolo, satisfacut ca i-a tras-o iar armeanului Vosganian, presedintele Basescu s-a hotarat sa ia atitudine fata de "atacurile murdare" ale "barbatilor din presa", atacuri indreptate impotriva firavei, timidei, simpaticei sal fiice, Elena Basescu.

Din salonul diplomatic al aeroportului Otopeni, presedintele a tinut sa se exprime "nu neaparat in calitate de presedinte al Romaniei, ci in calitate de membru al familiei Basescu". Desi salonul respectiv trebuie - si este, de obicei - folosit in scopuri oficiale, seful tarii si-a exprimat ofurile din punctul de vedere al tatalui revoltat. El a luat pozitie, considerand ca un "copil, fie el si copilul presedintelui", a fost atacat pe nedrept de mass-media. Dupa frazele pline de umor ("Poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri, pot sa fie oameni care nu vor sa vorbesc cu tine...") rostite de Elena Basescu in calitate de presedinte al Organizatiei de Tineret al PD-L, ziarele si posturile de radio-TV au atacat nivelul de cultura al vestitei (deja) fiice.

Revoltat de acest fapt, Basescu a afirmat ca "un copil încă prea timid şi care a fost supus unor analize de tip tonomat", subliniind ca atacurile respective vin din partea unor "tonomate cu euro" platite sa loveasca mereu in imaginea presedintelui si a apropiatilor sai. "Bagi fisele si spun ce vrea patronul". Seful statului crede ca atacurile reprezinta, deja, "prea mult", si ca asumarea functiei de presedinte nu inseamna, neaparat, asumarea "murdariilor" pe care presa le arunca pe piata.

In acelasi discurs, Basescu a nominalizat trusturile de presa care folosesc "ziaristi-tonomat" si a revenit la tema "Omar Hayssam".

Ce nu intelege Traian Basescu este faptul ca Elena nu a fost atacata in calitatea sa de fiica a presedintelui, ci in cea de om politic aflat intr-o functie de raspundere. Basescu uita, de asemenea, ca aceste "atacuri" au fost indreptate, in momente diferite, si impotria altor agramati care se perinda pe scena publica (Vanghelie, Becali, etc) - deci nu reprezinta fapte singulare. "Succesurile" presedintelui tineretului pedelist au facut, deja, valva nu numai in lumea politica, ci si in societatea civila.

Un alt fapt care ii scapa presedintelui este ca jurnalistii care se pozitioneaza impotriva sa scriu, de cele mai multe ori, din convingere, si nu sunt platiti la norma de injuraturi adresate Presedintiei. Simpla acuzare a tuturor trusturilor de presa detinatoare de ziare, televiziuni si posturi radio inseamna nu numai neasumarea criticilor si a responsabilitatii, ci si o atitudinde clar partinitoare. Pentru ca, daca in calitate in parinte, omul Basescu are tot dreptul sa-si apere familia, in calitate de presedinte atitudinea lui fata de un alt om politic care se ridiculizeaza singur inseamna partinire.

Chiar daca, recunosc, in urma cu ceva timp credeam in candidatul Basescu (si recunosc, l-am votat plin de speranta), presedintele m-a dezamagit. Dar na ca m-am obisnuit.

Ar mai fi multe de spus, da'... mi-e foame :D

vroiam sa scriu ceva cu Base, cu tonomate si alte de-astea. Da' m-am razgandeanu: pretena mea, aciulea de fata, a intrat pe youtube, asa ca acum ascultam pavel stratan. parca are sens...

Sumele imense care vor pleca de la bugetul de stat catre buzunarele celor care, in cautarea dreptatii, au ajuns cu jalba la C.E.D.O., au determinat „Transparency International“ sa solicite adoptarea unor masuri reparatorii. Primii vizati sunt chiar cei vinovati de devalizarea portofelului public, si anume magistratii. Care ar trebui, conform propunerii, sa cotizeze cu o particica din salariu intr-un cont „de sacrificiu“, folosit tocmai in scopul despagubirii cetatenilor romani. Cu toate ca masura in sine este binevenita, se pune problema sumei varsate lunar de judecatori. Tinand cont de milioanele bune de euro pierdute de stat din vina purtatorilor de roba, fiecare magistrat ar trebui sa plateasca lunar cateva salarii babane. Nu de alta, dar malpraxisul va ajunge, probabil, materie de studiu in facultatile de drept, iar cursurile vor fi predate chiar de vajnicii distribuitori ai nedreptatii.

Vorbele de duh ale simpaticei fiice prezidentiale au fost transpuse, deja, pe diverse suporturi. Nu am vazut inca textila cu la-fel-de-vestitele "almanahe" ale la-fel-de-vestitului Vanghelion. Da' am rabdare.

M-am uitat, ca de obicei, la emisiunea lui Taifas de pe "vestitul" deja CTV. A citit multe, a criticat si mai multe - pachetele oferite de primarie batranilor, apartamentele oferite de aceeasi primarie tinerilor, asfaltarea - dar nu a avut bunavointa sa citeasca macar titlul editorialului de azi :) A amintit, e drept, de mai multe ori de "atacurile" unor ziaristi si, cum ne-a obisnuit deja, a incercat sa descopere pluralul unui substantiv (or fi "santaje", domnule Bogdan Taifas? or fi "santajuri"?).

Mda... deci cam atat cu “vana” jurnalistica. Sa fie pace :D

De cateva luni ma distrez in fiecare dimineata. Binevenitul obicei este urmarea logica a unei suite de elemente care-mi asezoneaza fiecare inceput de zi. Cafea - Internet - email - presa locala - presa nationala. Televizor. Ultimul este, de fapt, responsabil pentru primul zambet al zilei. Nu de alta, dar… recunosc: ma uit la Taifas. Obligat, pe linie profesionala, sa fiu la curent cu ce se spune, ce se arata, ce se vede si mai ales ce nu se vede, baleiez cu telecomanda pana la postul 65, unde a incaput televiziunea detinatoare a personajului. Nu stiu cum se face, dar asta se intampla mai mereu in jurul orei la care omul, domnul, realizatorul, criticul, omniscientul si omnipotentul isi face intrarea pe sticla. Si de-aici, distractia!

Pai, totul incepe cu o rubrica, pompos etichetata drept „pamflet“. Taifasul sta singur la… (ati ghicit) taifas. Monologheaza pret de cateva minute, vadit ocupat sa-si dea cu parerea despre diferite… subiect. Ma rog, as putea scrie si corect, acordand ceea ce ar trebui acordat, dar n-ar avea sens decat gramatical, pentru ca, in economia frazei, s-ar duce totul pe rapa. Sa fim clari. Zilnic, omul monologheaza despre acelasi subiect: primarul Radu Mazare. Cu patos revolutionar si tineresc avant patriotic, Taifas isi citeste materialul (amintindu-mi de un alt liberal - de data asta candidat, care-si tine speech-urile tot cu foaia in fata). Ma distrez privindu-l pe saracul realizator cum, incercand disperat sa copieze un Mircea Badea, aflat cu mult peste puterile sale de intelegere, ridica tonul, se otaraste, ataca. El centreaza, el da cu capul. Lipsa totala a umorului nu e stresanta - rad de el, si asta mi-e de ajuns.

In fine, cand am timp, ma uit si la „revista presei“ - al doilea calup din responsabilitatea matinala a aceluiasi realizator. Acolo, alta poveste. Ziar dupa ziar, cotidianele locale si nationale intra in flasneta si ies mototolite, scuipate. Nu-i scapa unul. Injura din nou - parca la norma - si incearca disperat sa prinda sensul ideilor. Cand nu mai are vorbe, e jale. Lipeste etichete cu spor, parca ar fi angajatul teatrului cu afisele sub brat. „Jurnalisti de weekend“ sau „ziaristi de duminica“ - dovada ca, in anumite contexte, chiar si un vocabular limitat poate fi destul de incapator.

Ei bine, cam aici se topeste distractia de dimineata. Cand Taifas se apuca sa-si sparga capul cu dubioseniile limbii romane. Cand se apuca, sclav al liniei politice, sa jigneasca, intr-un stil propriu unei anumite piete constantene, jurnalisti care-si faceau meseria cand respectivul „domn“ nu stia nici sa citeasca. Vajnicul soldatel Svejk incurca fara jena functiile de presedinte al Rusiei cu cea de premier al aceluiasi gigant. Acelasi soldatel care, novice in politica, isi permite sa-si dea cu parerea cu mult aplomb.

In fine, mostra a nesfarsitelor posibilitati ale unei Romanii debusolate, fostul profesor de religie (care-si roaga vecinii sa-i trimita SMS-uri, doar-doar ar avea si altceva de citit pe post) s-a ajuns. Asa o fi… A ajuns „bine“ - de la propovaduirea dragostei, a bunavointei si a iertarilor, la propovaduirea unui stil mult mai apropiat realitatilor unui an electoral. Si ma bucur ca, luand-o comparativ, macar noi avem o scuza: nu am sustinut niciodata ca suntem mai mult decat ce suntem.

Imi pare rau, totusi, de Taifas. Incarcat cu o sarcina care il depaseste din toate punctele de vedere, el, omul, face ce stie. Si ce poate. In definitiv, e vina altora ca tin in front un soldatel care nu se ridica la inaltimea baionetei. Orice razboi poate fi purtat in mai multe feluri - si unul din ele ar fi cel onorant. Lupti pentru cine vrei, dar nu folosesti ce arme vrei. Pentru ca altfel risti sa ajungi de rasul-plansul tuturor.

P.S. Si daca soldatelul Svejk are vana jurnalistica, astept in aceasta dimineata sa citeasca pe post editorialul dedicat faptelor lui de vitejie liberala! Inclusiv punctele de suspensie…

P.S. Si o specificatie pe final. Nu am nimic cu domnul respectiv. Nu rade. Nu ne cunoastem personal si nici nu simt nevoia. Am treaba mea si el o are pe a lui, sa si-o faca cum il duce capu'. Dar sa incerce sa faca diferenta intre expunerea unor idei politice si atacurile la persoana. Nu i-as fi dedicat atatea randuri daca nu ar fi scuipat etichete gen "jurnalisti de week-end" la adresa unor redactii intregi, cel putin nu atata vreme cat presa ii e un subiect nou si destul de strain. Cat despre CTV, cunosc destui oameni care lucreaza acolo, si o fac cu profesionalism - dovada ca se poate.